duminică, 13 decembrie 2009

AM REVENIT!


MIERCURI, 16 DECEMBRIE, DE LA ORA 20: 00, VĂ INVITĂM LA PREMIERA PIESEI "S-A ÎNTÂMPLAT ÎNTR-O JOI", SCENARIU ELISE WILK, REGIA DANIEL PUIA-DUMITRESCU.
BINEÎNŢELES CĂ ÎN INTERPRETAREA TRUPEI INDIGOOO!

vineri, 3 iulie 2009

EVENIMENT

1 IULIE

...pentru noi a fost o zi minunată, ziua în care a avut loc debutul înaintea publicului a trupei AMPRENTE, sora mai mică a trupei noastre!

Publicul a fost unul numeros, care i-a aplaudat din plin pe cei cinci tineri care au interpretat, sub indrumarea lui Daniel, piesa TRANS, a lui Mihai Ignat. Cu ocazia aceasta, îi mulţumim şi autorului pentru prezenţă şi pentru aprecieri.

Cafeneaua Friend's a fost neîncăpătoare miercuri, 1 iulie, iar interpretarea celor cinci protagonişti, pe care îi şi amintim: JENI - Didi Matache, CICI - Toni Stroie, CORALIA - Theo Sandu, GIGI - Şerban Roman şi LULU - Vlad Forsea sau Croc, a fost una bună, cu foarte puţine bâlbe. Acest fapt este de apreciat, ţinând cont că a fost prima lor apariţie în public în actuala componenţă. Putem spune că au jucat bine, îngrijit şi au respectat cerinţele regizorului, chiar Mihai Ignat afirmând că i-a plăcut mai mult decât prima punere în scenă, de către trupa noastră.

Una peste alta, ne bucurăm foarte mult şi vă aşteptăm să ne urmăriţi din nou, din două în două săptămâni, în FRIEND'S CAFE, dar, de ce nu, şi în alte locaţii.

NU UITAŢI, vă aşteptăm în 15 iulie, ora 21, la aceeaşi locaţie, pentru a urmări piesa FERMOARE, NASTURI ŞI CAPSE, de Mihai Ignat, regia Daniel Puia-Dumitrescu!

duminică, 14 iunie 2009

miercuri, 3 iunie 2009

VEŞTI BUNE!

Începând cu luna iunie, trupa INDIGO va performa în FRIEND'S CAFFE, pe Republicii, lângă Mac!

Prima reprezentaţie va fi cea a piesei "Fermoare, nasturi şi capse", de Mihai Ignat, regia Daniel Puia-Dumitrescu. Apoi va urma "Trans". Următoarea este "S-a întâmplat într-o joi", de Elise Wilk.

Rămâneţi aproape şi vă vom da mai multe detalii!

A avut loc...

Concursul Naţional "Zâmbet de copil", la Braşov, în 24 mai 2009.

A participat şi Daniel cu trei piese în concurs. Acestea sunt: "Cu ochii închişi", interpretată de trupa ALTE IDEI, apoi "Colegi dot com", în interpretarea trupei EFEKTIV, şi nu în ultimul rând, "Cu Făt Frumos la un fresh de portocale", cu trupa ÎN HOHOTE.

Trupa ALTE IDEI a obţinut Premiul al III-lea al Concursului. Premiul cel mare l-a obţinut trupa MIRAJ din Constanţa, apoi s-au clasat elevii din Cârţa, Sibiu.

Din cadrul trupei EFEKTIV, de la Liceul Teoretic "Johannes Honterus", Bianca Nicola a obţinut Premiul pentru interpretare.

Juriul a fost alcătuit din profesionişti, dramaturgul Mihai Ignat, actriţa Viorica Geantă-Chelbea şi scenograful Cristiana Keresztes.

Vă aşteptăm alături de noi şi la anul!

sâmbătă, 28 martie 2009

Premieră cu succes!


















Da, vă putem spune cu bucurie că premiera piesei "Fermoare, nasturi şi capse" a fost un succes! Un succes de public, pentru că sala a fost arhiplină, dar şi unul actoricesc şi, de ce nu, regizoral. Câteva inconveniente ne fac să nu declarăm că totul a fost perfect. Organizatorii nu ne-au anunţat că în acelaşi timp cu piesa, la etajul clubului va avea loc o petrece dnb, iar cei care participau la acea petrecere au ţinut cu tot dinadinsul să fie remarcaţi! Mă rog, de foarte multe ori am spus că nu suntem încă educaţi îndeajuns încât să ştim a urmări o piesă de teatru sau să respectăm o astfel de punere în scenă...


Muzică de calitate, clasică şi rock, decoruri alb-negru ale unei camere părăsite de o viaţă, costumaţia actorilor, negru cei doi, alb, ea, toate acestea au constituit detalii ale unei interpretări reuşite a trupei INDIGO: SEBASTIAN BLIDARU, ALEXANDRA ZOTA şi DANIEL PUIA-DUMITRESCU.

Vom ataşa câteva fotografii ale spectacolului...

De asemenea, vă invităm să ne urmăriţi! Piesa a fost cerută deja a se juca în alte două locaţii braşovene!

marți, 17 martie 2009

Veşti bune!

Trupa INDIGO vă invită la spectacolul cu titlul "FERMOARE, NASTURI ŞI CAPSE", scenariul MIHAI IGNAT, regia, Daniel Puia-Dumitrescu!
Interpretează:

ALEXANDRA ZOTA - ANA
SEBASTIAN BLIDARU - CRIS
DANIEL PUIA-DUMITRESCU - PAUL

Evenimentul va avea loc VINERI, 27 MARTIE, ORA 21:00, în JOY ART CAFFE, strada Brânduşelor 54!
Vă aşteptăm!

De asemenea, vă anunţăm că ne-am înscris şi noi la Concursul EUROART, cu piesa NORWAY. TODAY, scenariul Igor Bauersima. Vor interpreta Iulia Ţuică şi Daniel Martin!

Vom reveni cu date şi despre celelalte spectacole din lunile următoare!

miercuri, 4 februarie 2009

Hotărâre

De azi înainte voi posta pe blog şi piese de teatru.

Ca orice om altruist, am să încep cu una producţie proprie. :))

Daniel Puia-Dumitrescu







NIŞTE ŢĂRANI
(piesă de teatru)




Personajele
ANDREEA
CRINA
COSTEL – tatăl
RODICA – mama
VASI


Acţiunea se petrece pe două planuri, într-un sat de undeva, din România, şi într-un oraş mare. Andreea este fata lui Costel şi a Rodicăi, Vasi, prietenul ei, iar Crina, verişoara fetei.
SCENA I
DECORUL ESTE AL UNEI CURŢI ŢĂRĂNEŞTI, PARTEA DIN SPATE, UNDE SE AFLĂ O BANCĂ, LÎNGĂ O CĂPIŢĂ DE FÎN, DAR, ÎN CAZ DE LIPSĂ DE SPAŢIU SAU DECORURI, SE POATE AŞEZA O BANCĂ ÎN CENTRUL SCENEI. PE BANCĂ SE VOR AFLA ANDREEA ŞI VASI, LA O ANUMITĂ DEPĂRTARE UNUL DE ALTUL, PRIVIND ÎNAINTE. ÎN TIMPUL DISCUŢIEI, EL SE VA APROPIA UŞOR DE EA.
VASI: A fost cald azi...
ANDREEA: Da, cald...
VASI: De fapt, a fost foarte cald....
ANDREEA: Exact, foarte cald...
VASI: Cred că 40 de grade la umbră...
ANDREEA: Mai mult...
VASI: Mai mult?
ANDREEA (MIRATĂ): Păi... nu?
VASI: Ba da, cred că da...
ANDREEA: E, poate n-au fost, că eu mai exagerez... aşa, din când în când...
VASI (ZÎMBIND): Nu, nu, sigur au fost mai multe...
ANDREEA: Da?
VASI: Cu siguranţă!
ANDREEA: Tu zici numa’ aşa, să mă simt eu bine...
VASI: Nu, domne, nu, a fost foarte cald!
ANDREEA: De fapt... da, a fost...
VASI: Acuma e mai bine...
ANDREEA: Mult mai bine!
VASI: Oare mâine...
ANDREEA (ÎNTRERUPÎNDU-L): Mâine o să plouă!
VASI: E, pe naiba!
ANDREEA: Dacă-ţi zic!
VASI: Io nu cred.
ANDREEA (TRISTĂ): Nu mă crezi?
VASI: Nu, nu am vrut să zic asta, doar că...
ANDREEA: Deci nu mă crezi...
VASI (AAPROPIINDU-SE): Cum să nu te cred, mă?
ANDREEA: E, văd eu, tu nu ai încredere în mine...
VASI: Am încredere! Ce mai mare încredere! Cu tine aş merge...
ANDREEA (ÎNTRERUPÎNDU-L): ...până în jos, la bar! (RÎDE)
VASI (SUPĂRAT): Eşti rea!
ANDREEA: Te-ai supărat?!
VASI: Nu, nu e vorba de asta...
ANDREEA: Te-ai supărat!
VASI: Nu mă supăr eu aşa uşor! Nu pe tine!
ANDREEA (ZÎMBIND): Da’ ce, io-s mai specială?
VASI: Foarte specială! Cea mai specială! (RÎDE)
ANDREEA (RÎDE ŞI EA): Deci... cea mai specială...
VASI: Ei, vorba vine...
ANDREEA: Deci aşa! Numa’ ca vine vorba, nu că aş avea eu ceva special!
VASI: Nuuu! Nu e corect să zici „cea mai” specială!
ANDREEA: La asta te refereai...
VASI: Normal! Doar tu eşti...
ANDREEA (ÎNTRERUPÎNDU-L): Auzi? Ţie îţi plac puii?
VASI (MIRAT): Puii?!
ANDREEA: Da, puii!
VASI: Care pui, ma?!
ANDREEA: Puii... puii de găină!
VASI: Aaaaaa! Puii de găină!
ANDREEA: Păi da, tu la ce te gândeai?
VASI: Nu stiu, da’ nu la puii de găină...
ANDREEA: Deci, îţi plac?
VASI (ZÎMBIND): Tu îmi placi foarte mult!
ANDREEA: Nu eu, mă, puii!!!
VASI: Aaa, puii! Păi care pui?
ANDREEA: Tu vrei să mă enervezi!
VASI: Nu, serios, ce fel de pui?
ANDREEA: Am zis o dată: de găină!
VASI: Bine, bine, de găină, dar... ce fel?
ANDREEA (ZÎMBIND SARCASTIC): Deci... eu ... te pocnesc!
VASI: Eu vorbesc serios!
ANDREEA: Ţi se pare că eu nu?!
VASI: Ba da!
ANDREEA: Deci...
VASI: Păi... ce fel zic... puii pui sau... mai mari?
ANDREEA: Nu, că te pocnesc!
VASI: Da, mă, sunt pui mici, pui mijlocii...
ANDREEA (ÎNTRERUPÎNDU-L): ...şi pui tu imediat piciorul afară de la mine din curte!
VASI (APROPIINDU-SE): Hai, nu te supăra!
ANDREEA (ÎL ÎMPINGE): Puii! Îţi plac puii?!
VASI: Daaa!!!
ANDREEA: Sigur?
VASI: Care pui? Mari, mici...
ANDREEA (NERVOASĂ): Ăia adolescenţi!
VASI (SERIOS): Hm, ăia adolescenţi... da, ăia îmi plac!
ANDREEA: Şi îţi plac ăia adolescenţi...
VASI: Păi da, că ăia nu sunt nici mici, ca să fie enervanţi, nici mari...
ANDREEA: Adolescenţi zici...
VASI: Da, că, de exemplu, la raţe îmi plac alea mici, nu-s frumoase alea adolescente!
ANDREEA: Raţele adolescente... alea nu-ţi plac, deci...
VASI: Da, alea-s urâte! Yeach!
ANDREEA: Mai urâte decât puii adolescenţi?
VASI: Categoric mai urâte! Nu?
ANDREEA: Şi când ştii că sunt adolescente? Raţele zic.
VASI: Păi... când nu mai au puful ăla galben.
ANDREEA: Iar puii?
VASI: Puii... la fel.
ANDREEA: Aha... la fel. Şi-atunci care e diferenţa?
VASI: E o mare diferenţă! Adică raţele alea mici sunt simpatice, aşa...
ANDREEA: Şi puii ăia mici nu?
VASI: Nu chiar aşa, adică...
ANDREEA: Ştii... eu când eram mică... (EZITĂ)
VASI: Tu când erai mică...
ANDREEA: Mie îmi plăceau raţele! Dar...
VASI: Dar...
ANDREEA: Dar noi nu aveam, aveau doar vecinii.
VASI: Ăia ai lu’ Mardare?
ANDREEA: Nu, tanti Leana, dar nu asta e important...
VASI: A, da, tanti Leana, mă gândeam eu...
ANDREEA: Aşa. Ei, fiindcă noi nu aveam, mă jucam cu alea ale lu’ tanti Leana. Ele intrau la noi în curte... prin gard.
VASI: Şi tu te jucai cu ele...
ANDREEA: Să zicem... Ele intrau, eu le luam pe rând şi le puneam să doarmă...
VASI: Să doarmă?
ANDREEA: Da, să doarmă. Le luam, le linişteam şi le aşezam pe iarbă, erau aşa liniştite...
VASI: Cum adică, să doarmă?
ANDREEA: Dar ce, mă, tu nu dormi?!
VASI: Bine, dar... raţele...
DIN CULISE SE AUDE O VOCE BĂRBĂTEASCĂ CE O STRIGĂ INSISTENT PE ANDREEA. ACEASTA SE VA RIDICA DE PE BANCĂ ŞI VA ÎNCERCA SĂ IASĂ.
COSTEL: Andreea! Andreea! Hai în casăăă!
ANDREEA: Acum, tati!
VASI: Şi raţele (O PRINDE DE MÎNĂ), cum adică dormeau?
COSTEL: Andreea! Acum!
ANDREEA: De tot, cum să doarmă, de tot! (IESE DIN SCENĂ ÎN FUGĂ. CADE CORTINA.)
SCENA A II-A
PE SCENĂ SE AFLĂ O MASĂ, CU PATRU SCAUNE ÎN JUR, PE UNUL DINTRE SCAUNE STĂ TATĂL, COSTEL, PE ALTUL ANDREEA, IAR ÎN PICIOARE, TREBĂLUIND PE LÎNGĂ EI, ESTE MAMA, RODICA. TATĂL VORBEŞTE CU FIICA, IAR MAMA INTERVINE DIN CÎND ÎN CÎND.
COSTEL: Deci pleci la şcoală, la oraş...
ANDREEA (BUCUROASĂ): Da! Abia aştept!
COSTEL (CONTINUĂ): La oraş, la verişoară-ta Crina...
ANDREEA: Exact!
COSTEL: La verişoară-ta Crina, care a intrat la acelaşi liceu ca tine... acolo, la oraş...
ANDREEA: Da, a intrat la Lazăr, cel mai bun liceu!
COSTEL: Cel mai bun liceu din oraş...
ANDREEA: Da, tati, cel mai bun liceu din oraş! Nu te bucuri?!
COSTEL: Tu te bucuri că taică-tău a ieşit primar?
RODICA (INTERVENIND): Costele, iar începi?!
COSTEL: Ce-am zis, băi, ce-am zis?!
RODICA: Nu, că eşti culmea!
COSTEL: De ce sunt culmea, băi?! De ce?
RODICA: Păi nu, că toată lumea trebuie să se învârtă în jurul tău!
ANDREEA (PUNE MÎINILE LA URECHI): Nu vă mai certaţi!
COSTEL: Cine se ceartă, băi?
ANDREEA: Vă rog!
RODICA: Hai, bine, am încheiat discuţia...
COSTEL (CĂTRE ANDREEA): Şi deci... tu te bucuri?
ANDREEA (ÎL PUPĂ PE OBRAZ): Cum să nu, tati? (SE RIDICA ŞI STRIGĂ CU FAŢA SPRE SALĂ): Tatăl meu este primar! Este primaar!
RODICA: Taci, mamă, te mai aud vecinii!
COSTEL: Las-o, dragă să se bucure! (ANDREEA REVINE PE SCAUN)
RODICA: Da, normal, să se bucure... (PLEACĂ ÎNTR-O PARTE)
ANDREEA: Da, mami, ce, tu nu te bucuri?
COSTEL: Ea o să se bucure când o să aduc salariul în casă!
RODICA: Adică ce, mă, ţi-am cerut eu să candidezi?! După ce că ţi-am făcut campanie din salariul meu de profesor!
ANDREEA: Mami!
COSTEL: Las-o, tati, las-o, că vorbeşte gura fără ea!
ANDREEA: Tati!
COSTEL: Păi n-auzi ce zice?!
RODICA: Şi nu am dreptate?
COSTEL: Nu!
RODICA: Te-o fi ales lumea că eşti tu deştept!
COSTEL: M-au ales pentru că au văzut ce am făcut cu CAP-ul, că l-am făcut cea mai tare fermă!
ANDREEA: Mami, tati, eu plec mâine şi voi vă certaţi?!
RODICA: Gata, mami, gata, nu te supăra, ştii că aşa ne luăm noi, dar nu vorbim serios...
COSTEL: Da, nu vorbim serios...
ANDREEA: Bine, fie, dar nu vă mai certaţi!
COSTEL: Tati, vezi să nu ne faci de râs pe-acolo, că de, eşti fiică de primar acum!
RODICA: Lasă, că e fiică de profesoară mai întâi, ştie ea ce are de făcut!
ANDREEA: Aşa, aşa, daţi-vă mari!
COSTEL: Şi să nu aud de vreun băiat!
RODICA: Costele!
ANDREEA: Lasă-l, mami, că el o crede că eu mă duc acolo la agăţat, nu la şcoală!
COSTEL: Băi, nu zic, da’ ştiu eu cum sunt băieţii de la oraş!
ANDREEA: Bine, tati, aşa încredere ai în mine!
COSTEL: Aş fi oricând mai bucuros să te ştiu cu unu’ de la noi, de-aici, un băiat de ispravă. Că o fi bun oraşu’, da’ la ţară cresc adevăraţii bărbaţi!
RODICA: Aşa ca tine!
COSTEL: Să ştii!
ANDREEA (SE RIDICĂ): Eu merg să îmi fac bagajele. Şi să ştii că nu îmi trebuie băieţi!
COSTEL: Asta e bine, că ai destul timp şi pentru băieţi, da’ acuma şcoala... Sunt băieţi destui la noi în sat!
ANDREEA (IEŞIND): Sunt destui, auzi, destui... dacă ai şti tu...
RODICA (DUPĂ CE A IEŞIT ANDREEA): Sunt şi fete la noi în sat, nu?
COSTEL: Ce vrei să zici?
RODICA: Ştii tu ce vreau să zic!
COSTEL: Nu, nu ştiu!
RODICA: Şi nici de aia a lu’ Popescu nu ştii?
COSTEL: Băi, Rodico, iar începi?!
RODICA: Încep, încep, că, de, am ce începe!
COSTEL: Auzi, o mâncare nu poţi să-mi pui pe masă, dar prostii vorbeşti! (ÎI SUNĂ MOBILUL, CE SE AFLĂ PE MASĂ) Alo! Da. Cine? A, bine, vin acum! Nu, nu-i nicio problemă, când e vorba de primărie nu-i nicio problemă! (ÎNCHIDE ŞI SE RIDICĂ)
RODICA: Pleci? Unde pleci?!
COSTEL: La femei! Nu ai zis tu că...
RODICA: Nu pleca, stai să mănânci!
COSTEL: Băi, tu nu ai auzit că erau de la primărie? Trebuie să merg acum!
RODICA: Sigur era de la primărie? Acum, seara?
COSTEL: Tu crezi că mie îmi arde de ciori vopsite sau ce?!
RODICA: Păi eu ştiu, că de când te-au pus primar nu mai ştiu!
COSTEL: Iar începem cu asta?! (ÎŞI IA HAINA DE PIELE)
RODICA: Şi nu stai să mănânci?
COSTEL: Mănânc când mă-ntorc. N-auzi că e urgent?!
RODICA (RUGĂTOR): Costele, mâine pleacă fiică-ta de-acasă, Costele! Nu sta mult!
COSTEL: Nu stau mult, băi, nu stau, n-auzi!? Merg şi vin, ce naiba!
RODICA: Să nu fie altceva...
COSTEL: Băi, tu chiar vrei să ne certăm?! Au ăia o urgenţă la primărie, mama mă-sii de primărie, că parcă nu tu ai vrut să candidez! (IESE)
RODICA: Da, eu am vrut să candidezi, că, de, am zis că o să fim şi noi mai mândri în sat, dar dacă ştiam că nu te mai prind acasă... şi acum pleacă şi Andreea... eu cu cine rămân?
ÎN SCENĂ INTRĂ ANDREEA, BUCUROASĂ.
ANDREEA: Gata, am terminat de împachetat!
RODICA: Ce bine, fata mamii, te-ai făcut mare!
ANDREEA: Ce ai, mami? Unde e tati?
RODICA: L-au chemat la primărie, fi-r-ar ea primărie!
ANDREEA: Hai, mă, dacă era nevoie de el! Credeam că o să fii mândră!
RODICA: Mândră... (SE AŞEAZĂ)
ANDREEA: Auzi? (SE AŞEAZĂ ŞI EA)
RODICA: Ce e?
ANDREEA: Tu ce zici de Vasi?
RODICA: Care Vasi?
ANDREEA: Vasi, al lu’ tanti Ioana, de lângă magazin...
RODICA: Păi Vasi ăla nu pleacă la facultate?
ANDREEA: Ba da. Dar eu te întrebam ce părere ai, nu unde pleacă...
RODICA: Ce să zic... e un băiat ... bun.
ANDREEA: Mami, vorbeşti de el de parcă n-ar avea un picior!
RODICA: Păi nu, că le are pe toate, nu? (RÎDE)
ANDREEA: Mamiii!
RODICA: Bine, bine, e un băiat ok. Dar nu e cam mare?
ANDREEA: Mda, are unu’ optzeci...
RODICA (RÎDE): Aşa, aşa, plăteşte-mi cu aceeaşi monedă!
ANDREEA: Nu, serios, ce părere ai?
RODICA: Ţi-am zis, mă!
ANDREEA: Da, că e ok, parcă ştiu eu ce înseamnă pentru tine ok!
RODICA: Pentru mine ok inseamnă ce inseamnă şi pentru tine!
ANDREEA: Mda, aşa cum însemna şi anul trecut „naşpa”!
RODICA: Naşpa... a, da... naşpa înseamnă urât.
ANDREEA (RÎDE): Şi asta însemna şi anul trecut?
RODICA: Mereu!
ANDREEA: Eşti sigură?!
RODICA: Bine, să zicem că la început...
ANDREEA: Era chiar invers, nu? (RÎDE IAR)
RODICA: Ei, mai greşeşte omu’! Să ştii că o să-mi fie dor de râsul tău!
ANDREEA: Mami! N-o să mor!
RODICA: Ei, nu mai vorbi aşa!
ANDREEA: Tu gândeşti aşa!
RODICA: Să nu te mai aud că spui asta!
ANDREEA: Bine, bine...
RODICA: Şi ce ai tu cu Vasi ăla?!
ANDREEA: Păi nu zicea tata că băieţii de aici, din sat...
RODICA: Aoleu, să taci, că dacă te aude... Nu ştiu ce-ţi face!
ANDREEA: De ce?!
RODICA: Poate pentru că eşti mică!
ANDREEA: Mică?! Am 15 ani, nu-s mică!
RODICA: Şi el nouăşpe!
ANDREEA: Şi?!
RODICA: Şi... nimic, hai să nu mai discutăm. Tu pleci dimineaţă şi noi discutăm toate prostiile. Ţi-ai luat tot?
ANDREEA: Nu e o prostie!
RODICA: Ţi-ai luat tot? (TĂCERE. ANDREEA STĂ SUPĂRATĂ, APOI RĂSPUNDE)
ANDREEA: Da, mi-am luat.
RODICA: Şi pijamalele?
ANDREEA: Şi.
RODICA: Şi periuţa de dinţi?
ANDREEA: Şi.
RODICA: Şi...
ANDREEA: Da, mami, şi toţi chiloţii! Altceva?!
RODICA: Deci i-ai luat!
ANDREEA: Mamiii!
RODICA (RÎDE): Glumeam, nu te mai supăra aşa!
ANDREEA: Auzi?
RODICA: Ce?
ANDREEA: Pot să iau şi... (EZITĂ, DAR ZÎMBEŞTE)
RODICA: Ce?
ANDREEA: Pot să-l iau şi pe Vasi? (IESE DIN SCENĂ ÎN FUGĂ. CADE CORTINA)
SCENA A III-A
PE SCENĂ SE AFLĂ O BANCĂ DE ŞCOALĂ SAU DOUĂ PUPITRE ŞI DOUĂ SCAUNE. PE BANCĂ SE AFLĂ CAIETE, PENARE, LÎNGĂ, ÎN AMBELE PĂRŢI, GHIOZDANE. ANDREEA STĂ LÎNGĂ CRINA, FOARTE CURIOASĂ.
ANDREEA: Şi zici că e bine?
CRINA: Ă?
ANDREEA: E bine?
CRINA: Ce să fie bine, tu?
ANDREEA: Am început cu dreptu’?
CRINA: Ce să fie bine, tu?
ANDREEA: Cu colegii zic!
CRINA: Aaa!
ANDREEA: Deci?
CRINA: A fost bine.
ANDREEA: Eşti sigură?
CRINA: Dacă-ţi zic.
ANDREEA: Nu s-au prins că-s de la ţară?
CRINA: Nope.
ANDREEA: Şi o să se poarte normal cu mine?
CRINA: Yeap.
ANDREEA: Sigur?
CRINA: Sigur.
ANDREEA: Da’ nu se vede?
CRINA: Ce să se vadă, tu?
ANDREEA: Că-s de la ţară!
CRINA: Ba da.
ANDREEA: Păi n-ai zis tu că...
CRINA: Ce-am zis?
ANDREEA: Că nu s-au prins!
CRINA: Ba da.
ANDREEA: Da’ acum ai zis că se vedeee!
CRINA: Yeap.
ANDREEA: Şi cum nu s-au prins dacă se vede?!
CRINA: Sunt proşti.
ANDREEA: Hai, mă, serios!
CRINA: Serios.
ANDREEA: Eşti rea! O dată spui că nu s-au prins şi altă dată că se vede, atunci cum să nu se prindă?!
CRINA: Nu s-au prins.
ANDREEA: Păi ai zis că se vede!
CRINA: Ei nu văd!
ANDREEA: Cum nu văd?!
CRINA: Dacă-ţi zic.
ANDREEA: Eşti sigură?
CRINA: Sigură! (PAUZĂ)
ANDREEA: Auzi? Ţie-ţi plac raţele?
CRINA: Ce?!
ANDREEA: Raţele!
CRINA: Am auzit! (TĂCERE)
ANDREEA: Şi zi, îţi plac?
CRINA: Ce, tu?!
ANDREEA: Raţele!
CRINA: De ce mă-ntrebi?!
ANDREEA (ZÎMBIND): Ţi-am zis de Vasi... lui îi plac.
CRINA: Friptura de raţă...
ANDREEA: Nuu! Răţuştele!
CRINA: CE?! Ăluia îi plac răţuştele fripte?! Doamne!
ANDREEA: Nuuu! Îi plac răţuştele vii!
CRINA: Le mănâncă vii?!
ANDREEA: Nu, mă, nu! Îi plac răţuştele vii! Îi place să le vadă!
CRINA: Aaaa!
ANDREEA: În sfârşit! Te-ai prins?
CRINA: Nu!
ANDREEA: Cum nu, mă?! Îi plac raţele, răţuştele vreau să zic...
CRINA (ÎNTRERUPÎND-O): Am înţeles!
ANDREEA: Credeam că...
CRINA: Taci!
ANDREEA: Ce-ai, mă?!
CRINA: Mie îmi plac puii!
ANDREEA: Ce?!
CRINA: Puii! Puii de găină!
ANDREEA: Serios?!
CRINA: Ăia mici de tot. De fapt şi ăia mari, da’ pe-ăia să îi mănânc!
ANDREEA: Şi mie îmi plac ăia mici...
CRINA: Tu îi mănânci pe-ăia mici?!
ANDREEA: Nu, mă, nu! Îmi plac ăia mici!
CRINA: Păi asta am zis şi eu, că îmi plac ăia mici. De ce te iei după mine?!
ANDREEA: Nu mă iau după tine!
CRINA: Ba da, tocmai ai făcut asta!
ANDREEA: Nu-i adevărat!
CRINA: Parcă ţie îţi plăceau raţele...
ANDREEA: Nu mie, lui Vasi!
CRINA: A, da...
ANDREEA: E clar! O să fie greu...
CRINA: Ce-o să fie greu?
ANDREEA: Aşa, cu noi două...
CRINA: Stai, tu, chill, că îţi las ţie puii!
ANDREEA: Nu-i vorba de asta...
CRINA: Atunci?
ANDREEA: E, nimic.
CRINA: Ştii... aş vrea să-l cunosc şi eu pe Vasi ăsta!
ANDREEA: La vară!
IES DIN SCENĂ PE RÎND, SAU CADE CORTINA, DEPINDE DE POSIBILITĂŢI.SCENA IV
PE SCENĂ SE AFLĂ DIN NOU MASA ŞI SCAUNELE. COSTEL STĂ LA MASĂ. INTRĂ RODICA.
RODICA: Ce faci?
COSTEL: Stau.
RODICA: Văd asta, dar credeam...
COSTEL: Vrei să taci?!
RODICA: Ce-ai, mă?!
COSTEL: Mă gândeam... Mâine vin fetele de la oraş...
RODICA: Aşa, şi?
COSTEL: Păi nu ştiu ce să fac.
RODICA: Cum adică, ce să faci? Fă un grătar!
COSTEL: Nu, băi! Nu la asta mă refeream!
RODICA: Atunci?
COSTEL: Ce să fac cu Vasile ăla!
RODICA (MIRATĂ): Care Vasile?!
COSTEL: Vasile alu’ Ioana, aia de vinde la magazin...
RODICA: Şi ce-i cu el?
COSTEL: Hai, nu te fă că nu ştii!
RODICA: Ce să ştiu, mă?!
COSTEL: Băi, eu trebuie să-l fac pe-ăsta să plece cumva din sat peste vară!
RODICA: Păi abia a venit de la facultate!
COSTEL: Păi tocmai!
RODICA: Şi de ce să plece?
COSTEL: Ţi-am zis să nu te mai prefaci!
RODICA: Nu mă prefac!
COSTEL: Deci vrei să spui că nu ştii că ăsta îi trage clopotele lu’ fie-ta!?
RODICA: Poftim?!
COSTEL: Îi place de fie-ta!
RODICA: E, pe naiba!
COSTEL: Serios!
RODICA: De unde ştii?
COSTEL: Băi, să repetăm... ce sunt eu în satul ăsta?!
RODICA: Primar, Costele, primar!
COSTEL: Ei, vezi? Acuma ştii!
RODICA: Şi cum vrei să faci asta?
COSTEL: Nu ştiu, la asta mă gândeam când ai intrat!
RODICA: Păi şi de ce să plece săracu’ băiat?
COSTEL: Rodico, vrei să vină fata cu burta la gură?
RODICA: Doamne fereşte!
COSTEL: Ei, vezi, asta zic şi eu: fii atentă aici, vine aia hămesită de la şcoală şi dă de ăsta...
RODICA: Costele, ia vezi cum vorbeşti, „aia” e fata noastră!
COSTEL: Bine, bine, ideea era că numai de asta nu aveam nevoie aici, în sat, de o poveste de genul ăsta!
RODICA: Aşa. Gândeşte-te iar numai la tine!
COSTEL: Deci aşa crezi tu acuma, că eu la mine mă gândesc!
RODICA: Clar!
COSTEL: La fie-ta mă gândesc, femeie, la fie-ta, nu la mine!
RODICA: Cu siguranţă!
COSTEL (RIDICÎNDU-SE): Hai, că văd că nu am cu cine discuta, mă duc să văd ce pot face! (IESE)
RODICA: Aşa, pleacă iar, pleacă, numa’ prostii ai în cap! Auzi, cu burta la gură! De unde le-o mai scoate, Doamne?! Săraca fată, nici nu s-a întors şi deja o bănuieşte de prostii... (PAUZĂ) ... Da’ de unde-o ştii de ei?
DUPĂ CE A IEŞI COSTEL ŞI DUPĂ CE A TERMINAT DE „GÎNDIT” RODICA, ÎN SCENĂ INTRĂ CHIAR VASI.
VASI: Sărut mâna!
RODICA: O, dar pe cine văd! Ce cauţi tu pe la noi, măi, Vasi?
VASI: Am venit să vă întreb dacă a venit Andreea acasă...
RODICA: Nu a venit, mamă, nu a venit, da’ trebuie să vină...
VASI: Parcă azi vine, nu?
RODICA: Azi o veni. Da’ de unde ştii tu?
VASI: Mi-a spus ea, ştiţi... noi mai vorbim la telefon...
RODICA: La mobil...
VASI: Da, da, la mobil...
RODICA: Păi asta e bine, de-aia au inventat ăştia mobilele...
VASI: Ştiţi, sunteţi frumoasă, cred că Andreea numai cu dumneavoastră seamănă!
RODICA: Ei, măi Vasi, mulţumesc, dar nu trebuie să îmi faci complimente!
VASI: Este realitatea!
RODICA: Şi... cum e la facultate?
VASI: E bine, e bine, mai greu că e cam departe, dar...
RODICA: E, nu e chiar departe, ce să mai zică săraca Andreea, dacă tu spui că eşti departe!
VASI: Da, aşa e... Şi cum mai e la noi la şcoală, mai învaţă lumea engleză?
RODICA (RÎDE): Toată lumea! Vorbim numai engleză!
VASI: Aveţi un zâmbet frumos (ROŞEŞTE)... Da’ dom’ primar unde e?
RODICA: Apăi, a plecat să te caute!
VASI: Să mă caute?!
RODICA: Zicea că are o treabă cu tine.
VASI: Păi atunci să mă duc!
RODICA: Mergi, mergi, nu te du!
VASI: Da, da, merg... (IESE)
RODICA (STRIGĂ DUPĂ EL): Da’ ai grijă să nu-l găseşti!

ODATĂ CU CUVINTELE RODICĂI, CADE CORTINA.
SCENA V
PE SCENĂ SE VA AFLA ACEEAŞI BANCĂ DE LA ÎNCEPUT, DIN SPATELE CURŢII, IAR PE BANCĂ STAU ANDREEA ŞI CRINA.
ANDREEA: Vine imediat...
CRINA: Cine?
ANDREEA: Cum cine? Vasi!
CRINA: Vasi e ăla cu raţele, nu?
ANDREEA: Crinaaa!
CRINA: Ce e?!
ANDREEA: Nu-i mai zi aşa!
CRINA: Bine!
ANDREEA: Auzi? Să te porţi frumos dacă vine, să nu faci mişto de el!
CRINA: Eu, mişto?! Doamne fereşte!
ANDREEA: Serios vorbesc!
CRINA: Am făcut eu vreodată mişto?!
ANDREEA: Mereu!
CRINA: Nu, tu, nu, stai chill, nu o să zic nici pîs!
ANDREEA: E, nici chiar aşa...
CRINA: Bine, o să zic numa’ despre cum ai adormit tu raţele...
ANDREEA (SE REPEDE SPRE EA): Crinaaa! Îţi smulg părul!
CRINA (RÎDE ŞI SE APĂRĂ): Nu ăla din frunteee!
ÎN TIMP CE ELE SE LUPTĂ, INTRĂ ÎN SCENĂ VASI.
VASI: Bună! Ce faceţi? (LA AUZUL VOCII LUI, CELE DOUĂ SE DESPART REPEDE ŞI SE ARANJEAZĂ. ANDREEA SE DUCE LA EL ŞI ÎL IA ÎN BRAŢE.)
ANDREEA: Bunăăă! Ce mai faci? Ce dor mi-era de tine!
CRINA (TUŞIND): Bună...
ANDREEA: Vai, îmi pare rău... El e Vasi, ea e verişoara mea, Crina.
VASI: Parcă ne ştiam de când eram mici...
CRINA: De-atunci, de când a „adormit” Andreea raţele?
ANDREEA: Crinaaa!
VASI (RÎDE): Cred că dinainte de asta...
CRINA: Posibil. (SE AŞEAZĂ TOŢI TREI PE BANCĂ, CRINA, ANDREEA ŞI VASI, ÎN ACEASTĂ ORDINE)
ANDREEA: Şi... ce ai mai făcut?
VASI: Păi ce să fac, pe la facultate, cu examene, cu profii...
CRINA: Da, da, faceţi-vă că eu nu-s aici...
VASI: A, sorry!
ANDREEA: Ei, lasă, că ai timp să vorbeşti şi tu cu el...
CRINA: Cred că şi voi aveţi timp...
VASI: Da, chiar, să nu fim nepoliticoşi...
ANDREEA (SUPĂRATĂ): Mie mi-era dor de tine şi tu...
CRINA (CĂTRE VASI): Şi să înţeleg că-ţi plac raţele...
VASI: Da! De unde ştii!
CRINA: E, după faţa ta!
ANDREEA: Crinaa!
VASI (ZÎMBIND): Aaa, de la Andreea!
ANDREEA: Da, de la mine... şi repede a vrut să îţi spună!
CRINA: Cât spirit de observaţie!
ANDREEA: Tu chiar vrei să îţi smulg părul!
VASI: Hei, nu fi violentă!
ANDREEA: Nu sunt, da’ nu vezi ce zice!
CRINA: Nu e, mă, ea omoară cu calm!
ANDREEA: Crinaaa!
VASI: Hai, nu fi rea, Crina!
CRINA: Vai, mă scuzaţi! Aşa sunteţi voi pe-aici, mai sensibili?
VASI: Numai când ne apărăm de străini! (O CUPRINDE PE ANDREEA DUPĂ MIJLOC)
CRINA: Să vă las singuri?
ANDREEA: Hai, nu fi asa!
CRINA: Acum ce-am mai zis?! Eu vreau să vă fac un bine şi voi...
VASI: Nu cred că dom’ primar ar vrea să ne laşi singuri!
ANDREEA: Vasi!
CRINA: Şi... ce faceţi voi vara pe-aici, ca să vă distraţi?
VASI: Păi... mergem la discotecă...
CRINA: De dimineaţă?!
ANDREEA: Seara!
CRINA: A, seara. Era chiar tare... să mergi dimineaţa la disco...
VASI: Dimineaţa ne prinde la filme pe calculator...
CRINA: O, da!
VASI: Ce e?
CRINA: Nu-mi spune, aveţi şi calculatoare?!
ANDREEA: E chiar o surpriză pentru tine?
CRINA: Şi dacă sunteţi cuminţi vă bagă şi curent electric, nu? (RÎDE)
VASI: Băi, da’ se vede că eşti de la oraş!
CRINA: Ştiu, după hainele de firmă, nu?
ANDREEA: Mă, Crina, eu mi-am schimbat părerea!
CRINA: Nu, serios, chiar sunt de firmă!
VASI: Deci nu ne crezi că dăm filme pe calculator?
CRINA: „Daţi” pe gratis?
VASI: Nu. Numai cu plata în natură! (RÎDE)
ANDREEA: Vasiii!
CRINA: Eee, aşa da, îmi plac oamenii care ţintesc sus!
ANDREEA: Crina!
VASI: Bine, Crina, hai să terminăm, să nu o supărăm pe Andreea.
CRINA: Mda, de fapt, vulpea, când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri!
COSTEL: Andreea! (PAUZĂ) Andreea, sunteţi în spate?
ANDREEA: Da, tati, veniiim! (CĂTRE VASI) Ascunde-te până intrăm noi în casă! Ne vedem la disco!
CRINA: Ne-om vedea, ne-om vedea, dacă reuşesc să o scot!
VASI: Vă aştept!
COSTEL: Andreeeeeaaaa! Crinaaaa!
CRINA: Veniiiiim! (CADE CORTINA)
SCENA VI
DIN NOU ÎN CASĂ, MASA ŞI CELE PATRU SCAUNE, PE CARE STAU COSTEL, RODICA, ANDREEA ŞI CRINA. COSTEL VA FI AGITAT ŞI VA VORBI PE UN TON RIDICAT, APROAPE DE A ŢIPA.
COSTEL: Ţi-am zis, dacă mai aud că ai fost cu el, nu ştiu ce-ţi fac!
ANDREEA: Dar, tati...
COSTEL: Niciun tati!
RODICA: Costele!
CRINA (IMITÎNDU-L): Niciun Costel!
COSTEL: Exact, niciun Costel!
ANDREEA: Tati, crede-mă, nu s-a întâmplat nimic!
COSTEL: De-aia mi-au spus toţi că te-au văzut numai bot în bot cu el la discotecă!
RODICA: Hai, mă, Costele!
COSTEL: Ce „hai, mă, Costele”, întreabă-le!
CRINA: Ei, nu au stat numai „bot în bot”...
ANDREEA: Da, tati...
COSTEL (ÎNTRERUPÎND-O): Tu să taci, să nu mai zici nimic!
ANDREEA: Dar, tati...
COSTEL: Am zis să taci!
CRINA: Dar, unchiule...
COSTEL: Şi tu!
RODICA: Bine, măi, da’...
COSTEL: Niciun dar! Am zis! dacă am zis, am zis! Nu ne facem de râs în sat pentru că vin ele de la oraş în călduri! Clar?!
ANDREEA: Tati, nu vorbi aşa!
COSTEL: Vorbesc cum vreau! E casa mea şi vorbesc cum vreau!
RODICA: Costele, nu trebuie să ţipi, ne aud vecinii!
COSTEL: Ţi-e de vecini când pe fie-ta a văzut-o tot satu’?!
CRINA: Ei, nici chiar tot satu’...
COSTEL: Gata, să nu mai aud nimic, oricum, diseară Vasilică pleacă la capitală. Cu treabă. (TOATE RĂMÎN MIRATE. CADE CORTINA.)
SCENA VII
DIN NOU APAR BĂNCILE SAU PUPITRELE. ÎN JUR ACELAŞI ARANJAMENT, CĂRŢI, CAIETE, GHIOZDANE. LA UNA DINTRE ELE STĂ ANDREEA ŞI SCRIE UN MESAJ PE TELEFON. INTRĂ CRINA.
CRINA: Ce faci? (TĂCERE) Am zis ce faci?!
ANDREEA: Scriu un mesaj.
CRINA: Văd!
ANDREEA: Atunci?!
CRINA: Cui îi scrii?
ANDREEA: Te interesează?
CRINA: Dacă nu mă interesa, nu întrebam!
ANDREEA (DĂ DIN UMERI): Şi ce dacă.
CRINA: A, deci s-a şmecherit domnişoara!
ANDREEA: Nu! (TERMINĂ DE SCRIS ŞI RIDICĂ PRIVIREA)
CRINA: Deci...
ANDREEA: Lui Radu! Eşti mulţumită?!
CRINA: Vasi, vrei să zici...
ANDREEA: Nu. Ai auzit bine. Radu.
CRINA: Radu?
ANDREEA: Da, Radu.
CRINA: Radu... din B?
ANDREEA: Da, Radu din B.
CRINA: Pe naiba!
ANDREEA: Nu. Pe telefon.
CRINA: Ha!
ANDREEA: Nu mă crezi, e treaba ta!
CRINA: Radu din B...
ANDREEA: Da, Radu!
CRINA: Îţi place de el?
ANDREEA: Nu, îi scriam să mergem la un meci de fotbal!
CRINA: Serios?!
ANDREEA: Pe cuvânt, nu se vede că ai fi de la oraş!
CRINA: Nu, zău!
ANDREEA: Serios.
CRINA: Ia uite, băi, s-a şmecherit ţăranca!
ANDREEA: Am avut de la cine învăţa!
CRINA: Şi cu Vasi?
ANDREEA: Ce e cu Vasi?
CRINA: Cu el cum rămâne?
ANDREEA: Rămâne.
CRINA: Adică?!
ANDREEA: Rămâne cu tata, rămâne cu capitala, rămâne...
CRINA: Tu vorbeşti serios?
ANDREEA: Normal.
CRINA Normal că... ce?
ANDREEA: Normal că vorbesc serios. (SE AUDE BEEPUL DE MESAJ, ANDREEA VERIFICĂ)
CRINA (CURIOASĂ): De la cine e?
ANDREEA: De la Radu.
CRINA: Radu din B?
ANDREEA: Auzi? Pe tine te-a lovit cineva în cap azi?!
CRINA: Tu!
ANDREEA: Eu?! Nu-mi aduc aminte!
CRINA: Nu tu – tu, acţiunile tale!
ANDREEA: Acţiunile mele??
CRINA: Tu nu îl mai iubeşti pe Vasi?
ANDREEA: Nu!
CRINA: Mă laşi?! Nu te cred!
ANDREEA: Crezi ce vrei!
CRINA (SILABISIND): Deci... nu îl mai iubeşti pe Vasi...
ANDREEA: Sau ai căzut...
CRINA: Ce?!
ANDREEA: Mă gândeam că poate ai căzut şi te-ai lovit la cap!
CRINA: Scuteşte-mă!
ANDREEA: Eu pe tine?! Sau tu pe mine?!
CRINA: Deci îi dai papucii lu’ Vasi... iubirea ta din generală...
ANDREEA: Uite, Radu vrea să ne întâlnim, trebuie să plec, mă acoperi tu la tuşica?
CRINA: Poftim?
ANDREEA: Ce nu înţelegi, mă?! Vreau să ies cu un băiat! Mă acoperi sau nu?! E simplu!
CRINA: Şi cu Vasi... cum rămâne?!
ANDREEA: Băi, eşti fenomenală! Nu mai sunt cu Vasi! Nu mai, gata! Acum vreau să ies cu Radu. Da, Radu din B! Dar numai dacă te trezeşti şi mă acoperi!
CRINA: Deci ieşi cu Radu...
ANDREEA (O MÎNGÎIE PE CREŞTET): Bravo, ce copil inteligent!
CRINA (SE RETRAGE): Hai, scuteşte-mă!
ANDREEA: Deci?
CRINA: Deci... ce?
ANDREEA: Mă acoperi, blondo?!
CRINA: Te acopăr, dar cu o condiţie.
ANDREEA: Zi repede, că mă grăbesc!
CRINA: Nu ştiu... eşti sigură?
ANDREEA: Zi, mă, că m-aşteaptă ăsta!
CRINA (CA ÎNTR-O RĂSUFLARE): Te acopăr doar dacă mă lipeşti la vară cu Vasi!
ANDREEA (RÎDE): Asta e tare! Hai, trezeşte-te!
CRINA: Nu, eu vorbesc serios!
ANDREEA (RIDICĂ DIN UMERI): Dacă asta vrei, s-a făcut!
CRINA: Sigur?!
ANDREEA (IEŞIND): Siiigur! Acum, hai, că am fugit!
(CRINA RĂMÎNE NEMIŞCATĂ, PRIVIND ÎN GOL. CADE CORTINA)



SCENA VIII
ACEEAŞI BANCĂ DE LA ŢARĂ, DIN SPATELE CASEI. PE BANCĂ AŞTEAPTĂ NERĂBDĂTOARE CRINA. DUPĂ UN TIMP, ÎN CARE EA STĂ PE BANCĂ ŞI DĂ DIN PICIOARE, INTRĂ VASI. EA SARE ŞI ÎL ÎMBRĂŢIŞEAZĂ. EL ÎI RĂSPUNDE CU RĂCEALĂ.
CRINA: Salut!
VASI: Salut.
CRINA: Ce mai faci? Mi-era dor de tine!
VASI: Sunt bine. Şi mie de tine.
CRINA: Dar ce ai?
VASI: Nimic.
CRINA: Nimic pe naiba, crezi că sunt proastă?!
VASI: Nu ştiu. (ZÎMBEŞTE) Eşti?
CRINA: Eşti un porc!
VASI: Hai, mă, glumeam!
CRINA: Ştiu. Da’ ce-ai?
VASI: N-am nimic.
CRINA: Vasi, eu te cunosc...
VASI: Serios? De unde?
CRINA: Te cunosc mai bine decât crezi.
VASI: Posibil.
CRINA: Hai, domne, ce ai?
VASI: Nu am nimic!
CRINA: Aaa!
VASI: Ce?
CRINA: Ştiu!
VASI: Ce ştii?
CRINA: Ştiu de ce eşti supărat!
VASI: Da? De ce?
CRINA: Pentru că te-a părăsit Andreea! ...să ştii că îmi pare rău!
VASI: Da? De ce?
CRINA: De ce... ce?
VASI: De ce crezi asta?
CRINA: Ştiu că tu o iubeai pe Andreea. Şi ea pe tine.
VASI: A, da?
CRINA: Da.
VASI: Aşa o fi. Dacă spui tu, aşa o fi.
CRINA: Păi ce, nu a fost aşa?
VASI: Ba da, a fost.
CRINA: Vezi, ştiam eu...
VASI: A fost...
CRINA: Adică ce... nu mai e?
VASI: Ce să fie?CRINA: Andreea. În inima ta.
VASI (ZÎMBIND): A, nu, de mult...
CRINA (MIRATĂ): De mult?!
VASI: De când aţi venit voi, vara trecută...
CRINA (MIRATĂ; DAR ŞI BUCUROASĂ): Serios?! Păi... cum?
VASI: Îţi mai aduci aminte că râdeai de noi cu raţele?
CRINA: Da, da!
VASI: Şi tu i-ai zis ei, mi se pare, că îţi plac...
CRINA (ÎNTRERUPÎNDU-L NERĂBDĂTOARE): ...puii!
VASI: Exact, puii!
CRINA: Da... şi?
VASI: Ei, bine, mie nu îmi plac puii.
CRINA: Da, ştiu, ţie îţi plac raţele.
VASI: Nu.
CRINA (MIRATĂ): Nu?!
VASI: Nu. Mie îmi plac găinile.
CRINA: Găinile?! Nu înţeleg!
VASI: Eu o iubesc pe Rodica, bă, înţelegi?! Pe Rodica!
CRINA RĂMÎNE PRIVIREA FIXĂ, VASI IESE DIN SCENĂ. CADE CORTINA.

miercuri, 28 ianuarie 2009

Doamne, cât a trecut!

Ne cerem scuze pentru somnul de peste toamnă şi un pic din iarnă! :)

Prima veste este că trupa s-a mărit şi a trecut sub oblăduirea FJT şi AONGTR. Noii membri, pentru moment, sunt Bianca Dejanu (pe care o veţi putea urmări în S-a întâmplat într-o joi), Alexandra Zota ( va juca în Fermoare, nasturi şi capse) şi Sabrina Nicolescu (în Crize). Le urăm bun venit!

Dintre veştile pentru noul an putem să vă spunem că pregătim trei noi piese: Crize, de Mihai Ignat, Fermoare, nasturi şi capse, de acelaşi autor, şi S-a întâmplat într-o joi, de Elise Wilk.

O altă veste este că vom juca din nou Nişte ţărani. Deja am făcut-o pentru o primă dată anul acesta, la Infoestival, Concursul de Teatru de la Colegiul Naţional "Dr Grigore Moisil" din Braşov. Vor mai urma şi alte reprezentaţii.

Trupa noastră îşi propune să joace on a regular basis în clubul Joy Art din Braşov, cu locaţia pe str. Brânduşelor 54, şi la orice concurs pot ajunge. Vor urma puneri în scenă interesante şi reprezentaţii prin ţară, la Bucureşti, Arad, Timişoara, Iaşi, Bacău, Alexandria şi altele. Deci ne puteţi urmări! :)

Pe curând!